1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau inabusit; a vajai, a mugi, a fremata, a hui, a tiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a tiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a rasuna. instrumente muzicale (< lat. instrumentum, „unealtă, aparat"), obiecte, dar mai ales, aparate special confecționate cu ajutorul cărora se produc sunete muzicale. Această definiție exclude din sfera conceptului i. sonore ale căror sunete se utilizează sporadic în muzică (ex. sirenă*, fluiere de semnalizare, clopote*). Pentru sunetele muzicale am realizat o prezentare powerpoint cu sunetele diverselor instrumente muzicale. De asemena, am inclus imagini cu respectivele instrumente și scurte descrieri ale acestora. Instrumentele muzicale au fost grupate în funcția de modalitatea de producere a sunetelor: prin ciupire (vioara, chitara, harpa), Instrumente muzicale Un instrument muzical este un obiect, construit cu aceasta intentie, folosit pentru a emite vibraţii sonore ordonate într-o manieră specifică logicii fiinţelor omeneşti, numita muzica. Principalele clase de instrumente muzicale acustice sunt: a) instrumente cu coarde: prin frecare prin ciupire prin apasare b) instrumente cu CHITÁRA, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. Chitara electrica = chitara fara cutie de rezonanța, prevazuta cu un transductor care transforma vibrațiile coardelor in tensiuni alternative de audiofrecvența amplificate prin mijloace electronice. Percutii: conga, bongo, djembe, seturi de percutii, percutii electronice, gong, maracas, tamburine, shakere sau accesorii de percutii. Instrumente muzicale traditionale: mandoline, banjo, ukulele sau accesorii de instrumente traditionale. Instrumente cu arcus: vioara, violoncel, contrabas sau accesorii pentru instrumente cu arcus. fdkBvN.

instrument muzical prin ciupire